Castelul vietii tale

A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menționate zilele și orele de vizită. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografii, castelul nu arăta nici mai bine nici mai rău ca altele… Ghidul mai spune că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar rezervarea zilei și orei vizitei urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.

Intrigat de oferta neobișnuită, de cum ajunge la hotel, domnul formează numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul castelului asupra datei vizitei sale la castel."Totul în lume decurge după anumite legi", era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri.

- Ceilalți vizitatori au intrat deja? – se interesa turistul.

- Ceilalți vizitatori??? – se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se fac individual și nici serviciile vreunui ghid nu oferim.

 

Gazda a început sa-i povesteasca turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu armuri de lângă intrare, armele din camera de sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.

- Și asta de ce? – a întrebat el nedumerit.

- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame de nisip. Fiecare vizitator  trebuie să poarte această lingură cu el pe tot parcursul vizitei. La finalul călătoriei, cântărim nisipul rămas în lingură. Pentru fiecare gram de nisip lipsă se achită o Liră sterlină …

- Și dacă nu vărs nici un gram?

- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

 

Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. A decis sa nu meargă în partea de sus a castelului unde era galeria de tablouri, pentru că vântul sufla puternic și ar fi putut vărsa nisipul. A coborât scările pentru a ajunge în sala cu arme militare. Stând sub scară, si-a dat seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuia să sară peste o balustradă. Acest lucru nu i-ar fi pus viața în pericol, dar cu siguranța avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură.Se limită, deci, să examineze camera de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre ieșire.

 

Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și a așteptat nerăbdător rezultatul.

- Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiți nimic pentru vizită – spune proprietarul.

- Mulțumesc.

- Ți-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârșit omul în fustă.

Turistul, după un moment de ezitare, a decis să fie sincer.

- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să admir ceea ce era în jurul meu.

- Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Voi umple din nou lingura cu nisip, dar de data asta vreau sa uiți de ea și chiar dacă verși tot nisipul, nu vei plăti nimic pentru vizită. Singura condiție e că trebuie să termini turul în 12 minute, deoarece trebuie să vină alt vizitator.

 

Fără să piardă timpul, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la armurile expuse. Apoi a coborât repede pe scări în temniță. Deja vărsase tot nisipul, dar asta nu mai conta. În temniță el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Grăbit, a început să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas și-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotărâtsă o ia spre ieșire, unde-l aștepta proprietarul castelului.

- Văd că nu aveți deloc nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.

Vizitatorul nu a răspuns imediat.

- De fapt, nu – a spus el în cele din urmă.– Mă gândeam încontinuu cum să nu întârzii și chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o bucurie.

Omul în fustă își aprinse pipa și spuse:

Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic și nu se pot bucura de această călătorie. 

Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți și nu se pot bucura de ceea ce este în jurul lor. 

Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care merită să plătești.

(Multumesc persoanei dragi care mi-a trimis aceasta poveste)

O reactie superba - Bulgaria

Cand ne gandim la  bulgari primele idei care ne vin sunt legate de litoralul lor si ca sunt "sub noi" la multe capitole.
Ei, tocmai ne-au dat o lectie, fara sa urmareasca asta.

Ieri dupa-amiaza, parlamentul lor l-a  numit pe un mogul media (un fel de echivalent Voiculescu, doar ca mai tanar si se pare cu mai multa  putere de convingere) in fruntea serviciilor secrete bulgare.
In cateva ORE mii de oameni au iesit in strada sa protesteze fata de aceasta numire.

"Potrivit presei locale, la Sofia au protestat vineri seara peste 10.000 de oameni, in pofida ploii torentiale. Manifestatii similare au avut loc in orasele Varna, Plovdiv, Lovech, Dimitrovgrad, Burgas, Pernik, Pleven, Blagoevgrad, Sliven, Stara Zagora, Ruse, Sandanski, Kazanlak si altele." (sursa: hotnews.ro)

Mi se pare ceva extraordinar! O reactie fulger, serioasa, hotarata care m-a lasat masca.
Hai sa incercam un exercitiu de imaginatie: parlamentul nostru l-ar numi pe Voiculescu la conducerea SRI. Oare cati ar iesi in strada sa protesteze ??

Astazi, sambata, deci a doua zi de la numire, mogulul a anuntat ca renunta la aceasta numire, si asta dupa ce facuse un lobby (un termen nobil pentru santajul ca la carte facut de el) pentru a fi numit.

Si atunci nu iti vine sa iti iei campii ca roman ? La noi cand s-au adunat 300 de oameni in Piata Universitatii era la televizor o nebunie de credeai ca e o noua revolutie. Incearca sa aduni 10.000  de oameni la noi, pentru orice motiv si vezi ce iese. Poate doar daca anunti ca dai mici sau sarmale gratis.
Uite, la o aruncatura de bat, la bulgari - s-a putut! Fara mici, fara sarmale.
Off ...
Oricum, bravo bulgarilor. Felicitari!

Atingerea telurilor

Atingerea telurilor

Uite un sfat gratis:  daca vrei sa iti atingi scopul, sa ajungi la capat - pune mana si fa-ti un program !

Aduna ca informatie ceea ce te poate ajuta.

Analizeaza care iti sunt punctele slabe, care iti sunt principalele atu-uri si vezi cum le poti folosi mai bine si pe unele si pe celelalte.

Apoi fa-ti un program. Cu liniute, cu puncte intermediare, de la stadiul in care esti pana la atingerea telului.

Intai o schita generala, apoi plan detaliat.

Si apoi urmareste-l ! Tine-te de el.

E o vorba foarte buna:

"Daca nu poti sa iti faci un program - nici o problema ! O sa iti faca altii !"

Sunt destui cei care isi fac planuri, multe. Apoi se pierd in ele.

Ori se apuca de un plan, apoi trec la altul si apoi la altul ... pana cand nici nu mai stiu de unde au pornit si unde vor sa ajunga.

Asta o pot spune din proprie experienta. De-a lungul timpului mi-am facut multe planuri, unele mai mici, altele mai mari ... Dar de tinut de ele - m-am tinut de foarte putine. Am tot schimbat planurile, am tot schimbat telurile, tintele. Si chiar nu e de mirare ca multe din tinte nu le-am atins.

Si tot din proprie experienta - planurile pe care mi le-am urmat cu perseverenta mi le-am atins.

O problema este ca nu stiu inca de unde se poate cumpara niste perseverenta. Cum faci sa iti mentii motivatia, dorinta de a atinge scopul pe o perioada mai indelungata de timp.

Este foarte usor sa "uiti" in ce directie ai pornit, care a fost motivatia pe care ai avut-o la inceput. Mai mult de atat, viata e in continua schimbare; in fiecare zi iti apar noi ganduri, noi dorinte. Este usor ca la o luna dupa ce ti-ai stabilit un tel sa apara alte teluri interesante. Si sa scada motivarea pentru planul pe care l-ai inceput cu o luna in urma. Sa scada prioritatea lui.

Doar ca daca analizam logic, in stilul asta nu mai apuci sa realizezi nimic ferm, nimic durabil. Poti sa iti stabilesti teluri pentru o perioada de o luna, dar in mod sigur este un tel "mic", marunt. Iar implinirea lui iti aduce satisfactie, dar pe masura telului.

Ideea e sa iti stabilesti un tel, un anume drum pe care sa il urmezi pe o perioada de cativa ani. O linie directoare, un "fir calauzitor".

"Degeaba sapi 1000 de fantani pana la 5 m adancime, daca apa se afla la 6 m"

Doi vulturi

Era odata un rege care a primit in dar doi vulturi superbi, cele mai frumoase pasari pe care le vazuse pana atunci. Incantat, regele i-a cerut ingrijitorului regal de vulturi sa le antreneze pentru ca zborul lor sa fie pe masura frumusetii lor. Dupa cateva luni, ingrijitorul il informa pe rege ca unul dintre vulturi zboara magnific si se aventureaza in inaltimea cerului, pe cand celalalt vultur nu s-a miscat deloc de pe creanga pe care s-a asezat in ziua in care a fost adus.

Intrigat, regele a chemat la curte intelepti, vindecatori si vrajitori din tot tinutul pentru a incerca sa faca pasarea sa zboare, insa niciunul dintre ei nu a reusit. Pasarea tot nu se misca de pe creanga pe care statea.

Dupa ce a incercat tot ceea ce se putea, regele s-a gandit ca poate este nevoie de cineva care cunoaste mai bine firea pasarilor si care ar putea intelege mai bine natura acestei probleme. Asa ca a cerut curtii: “Mergeti si aduceti un fermier”.

In dimineata urmatoare, spre surpriza regelui, si cel de-al doilea vultur zbura deja sus deasupra gradinilor palatului.

Bucuros, regele a cerut sa se prezinte in fata lui cel caruia i se datoreaza acest miracol. Cand fermierul a venit inaintea regelui, acesta l-a intrebat: “Spune-mi, cum ai reusit sa faci vulturul sa zboare?”

Cu capul plecat si plin de modestie, fermierul i-a raspuns regelui: “A fost foarte usor, inaltimea voastra. Pur si simplu am taiat creanga pe care statea”.

(poveste de la Alina Goanta / Empower.ro)

Lectia anti-stres

Un psiholog ii invata pe cursantii lui despre ' managementul ' stressului.

A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala...in liniste.

Toata lumea astepta o intrebare de genul - este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a intrebat auditorii : " Cat de greu este acest pahar cu apa ?".

Mirati, cursantii au dat raspunsuri intre 250 si 500 ml.

Raspunsul psihologului a fost urmatorul : Greutatea absoluta nu conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat. Un minut - nici o problema. O ora - o durere de brat . O zi - iti paralizeaza bratul.

In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se schimba doar timpul ... si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este. Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu apa. Daca te gandesti putin la ele ...nu se intampla mare lucru. Daca te gandesti mai mult la ele...incepe sa te doara sufletul. Daca te gandesti tot timpul la ele - iti paralizeaza mintea...nu mai poti sa faci nimic. De aia este important sa te eliberezi de stres. Cand ajungi acasa pe seara...lasa-ti grijile deoparte. Nu le purta cu tine in noapte.
Pune paharul jos ! (daca poti) :-)

A face sa a nu face - asta e intrebarea

Decat sa-ti para rau ca nu ai facut, mai bine sa iti para rau ca ai facut!

Bun citatul, merita pus deasupra usii, sa il vezi de fiecare data cand iesi pe usa.
Normal, ideal e sa nu iti para rau nici ca ai facut nici ca nu ai facut.
Dar problema e ca de multe ori esti in dilema: oare e bine sa fac? sau mai bine nu ? Dar mi-e frica. Daca se intampla nu stiu ce daca fac ... samd
Si mintea poate sa stea blocata mult in acest impas.
Iar cand nu ai alt criteriu dupa care sa alegi - e super bun. Macar o sa ai ce povesti la nepoti. Ca doar nu o sa le povestesti despre lucrurile pe care nu le-ai facut :)

(inca o data: ideal e sa nu iti para rau nici asa nici asa. ideal e sa gandesti - cu mintea si cu sufletul - si sa iei decizia pe care o consideri cea mai buna la acel moment. iar apoi sa fii impacat cu decizia luata, chiar daca peste 3 ani s-ar putea sa judeci altfel si eventual sa consideri ca era mai buna cealalta varianta)

Logica unui puci de catifea

Pe la inceputul lui iulie, dupa ce incepuse nebunia din politica noastra mioritica cu schimbarea presedintilor camerelor, a avocatului poporului si trecerea monitorului oficial in subordinea guvernului (nu mai stiu daca deja il suspendasera pe Basescu sau nu), discutam cu prietenii despre ce se intampla si ce va urma.

La un moment dat ma intreaba un prieten: „dar nu se poate gasi o varianta sa se linisteasca astia sau sa ii calmeze cineva?” Deja incepusera racnetele din EU. Primul raspuns care mi-a venit atunci in minte a fost: ”O lovitura de stat o data inceputa nu se termina decat atunci cand una din parti a castigat complet iar cealalta e kaput”

Buun. De atunci a trecut ceva vreme, s-au intamplat multe (chiar prea multe pentru o perioada atat de scurta). S-a terminat nebunia ? NU. Pentru ca inca nu a castigat nici o tabara. Partida se joaca inca.

Hai sa intram putin in logica evenimentelor: cei de la USL au pornit un tavalug imens. Unul din marile obiective (cel putin din cele vizibile) este sa il dea jos pe Basescu. L-au tras pe tusa, dar nu e dat jos.
Suntem in faza in care referendumul s-a incheiat, CCR-ul nu a luat nici o hotarare privind validarea sau invalidarea. La o judecata „normala”, pe baza datelor si a legilor in vigoare, CCR-ul ar trebui sa spuna ca asta e, refendumul este invalidat, stop joc. Vorbesc de o situatie „normala”, cu oameni „normali” si intr-un sistem „normal”.

Poate permite asa ceva USL-ul ? Acum, trecand in logica puciurilor, raspunsul clar e NU.

Si atunci? Pai raspunsul e simplu: trebuie facut orice pentru ca CCR sa nu dea o decizie. Simplu ca buna ziua. Daca nu da nici o decizie, atunci Basescu ramane pe tusa, Crin e la Cotroceni, Ponta la guvern si isi vad de treaba bine-merci.

Cum se poate face asta ?

Hmm, mai greu, dar se poate. Pai:
- se striga din toate partile in toate directiile pana cand omuld e rand nu mai intelege nimic uite recensamantul, nu e recensamantul; diaspora e pe liste, diaspora nu e pe liste samd, intelegeti ideea
- se pot „provoca” diverse scandaluri in interiorul CCR, scandaluri ce pot duce la blocarea activitatii. Sa nu uitam ca decizia privind referendumul trebuie luata cu majoritate de minim 6 judecatori. La acest moment se pare ca ar fi cumva 5-4 scorul. Deci nu e mult de luptat pentru a schimba balanta: ori „convingi” unul-doi sa isi schimbe parerea, ori faci in asa fel ca unul-doi sa fie schimbati cu totul din functie sa fie numiti altii mai „maleabili”.

Pariul meu facut luni a fost ca se blocheaza CCR-ul. Vedem pana la sfarsitul lunii daca asa o sa fie.

Legenda vânătorului care şi-a ţinut vorba

O poveste care mi-a placut foarte mult, publicata de Daniel Onaca pe blog

Supuşii unui împărat hapsân au prins odată un tânăr care vâna pe domeniul lui. Împăratul l-a aruncat în temniţă dar i-a promis că-l va elibera dacă îi va da un răspuns satisfăcător la întrebarea: „Ce vrea de fapt femeia?” Tânărul a trimis vorbă de şi-a chemat mama, sora, verişoara, vecinele şi le-a împărtăşit ghicitoarea împăratului. Fiecare din ele şi-a dat cu presupusul cum a ştiut mai bine, dar răspunsurile lor nu păreau să-l satisfacă pe suveran. Într-una din zile s-a nimerit prin partea locului şi o vrăjitoare; una din acele fiinţe bătrâne, gârbovite şi urâte ca limba rusă. Aceasta i-a promis prinsului că-i va dezvălui răspunsul corect la întrebare cu condiţia ca, după ce va fi eliberat, să o ia de nevastă.
Ce putea face sărmanul? Cum viaţa în libertate îi era mai scumpă decât orice pe lume, tânărul găsi că nu avea de ales aşa că acceptă târgul. Vrăjitoarea la rândul ei, bizuindu-se pe cuvântul lui, îl lămuri spunându-i că dorinţa cea mai aprigă a femeii este să fie stăpâna propriei sale vieţi! Tânărul s-a cerut degrabă la împărat şi i-a servit răspunsul aflat de la vrăjitoare. Împăratul se arătă mulţumit şi porunci ca braconierul să fie eliberat pe loc.

A urmat căsătoria cu zgripţuroaica cea bătrână. Se dovedi că tânărul cel chipeş era nu doar om de ipravă, ci şi de cuvânt. Oricât de silă i-ar fi fost gândul ca va trăi alături de o soaţă balcâză, el ştia că vorba era vorbă şi aceasta nu mai putea fi întoarsă. Judecaţi şi dumneavoastră însă mirarea mirelui când, în noaptea nunţii, găsi în pat o mândreţe de fată: delicată şi plăpândă ca lujerul de crin, nu alta! Înainte ca acesta să fi apucat să o atingă tânăra îi spuse cu glas drăgălaş:
– Pentru că te-ai ţinut de cuvânt îţi voi îndulci soarta în chipul acesta: jumătate de zi voi fi hîdă iar cealaltă jumătate voi fi întocmai aşa cum mă vezi acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără şi în care să fiu bătrână.
Tânărul se munci şi se frământă dar nu ştia cum ar fi fost mai bine: să râdă toţi de el, văzându-l ziua cu o babă slută, iar noaptea să petreacă alături de zâna lui nurlie, ori ziua să-şi arate soaţa frumoasă ca o cadră şi să urască de fiecare dată venirea nopţii? În cele din urmă tânărul i-a spus femeii să aleagă ea, cum crede că e mai bine.
– Voi fi tot timpul tânără şi frumoasă, răspunse mireasa, pentru că am găsit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria mea viaţă.